Tehnologia dezinfectiei cu lumina ultravioleta UV-C: istoric si explicatii

Nuanta albastra, futurista, a unui dispozitiv biocid cu lumina ultravioleta UV-C poate sugera o tehnologie recenta, dar, lumina ultravioleta UV-C este utilizata de peste 100 de ani pentru a elimina cu eficienta maxima virusurile, bacteriile, sporii de mucegai si alti agenti patogeni.

Lumina ultravioleta este o componenta invizibila a radiatiei solare situata, ca lungime de unda, intre razele infrarosii si razele X. Exista trei tipuri de lumina ultravioleta, ce difera ca lungime de unda si care au efecte diferite asupra organismelor vii:

• UV tip A – de la 315nm la 400nm (efecte eritematoase – de tip inflamator);
• UV tip B – de la 280nm la 315nm (efect bronzant);
• UV tip C – de la 100nm la 280nm (efect biocid).

Eficienta maxima distructiva asupra microorganismelor se obtine prin utilizarea luminii ultraviolete UV-C cu lungimea de unda de 253,7 nm, care deterioreaza acidul dezoxiribonucleic (ADN) al agentilor patogeni, impiedicand capacitatea lor de a se reproduce.

Istoricul utilizarii luminii ultraviolete UV-C

Omul de stiinţă danez Niels Ryberg Finsen a fost primul care a folosit lumina ultravioleta UV-C pentru tratarea diferitelor boli, fiind distins cu Premiul Nobel pentru medicina in 1903. Finsen a inventat si prima lampa bactericida care, desi rudimentara in comparatie cu tehnologiile moderne, a fost folosita cu succes pana in anii 1950.

In perioada 1930-1940, William F. Wells, inginer sanitar la Universitatea Harvard, a demonstrat eficienta luminii ultraviolete in distrugerea microorganismelor transmise pe calea aerului. Pentru a combate raspandirea rujeolei, Wells a instalat dispozitive bactericide cu lumina ultravioleta UV-C in scolile din suburbiile din Philadelphia, observand ca in institutiile de invatamant care foloseau lumina ultravioleta UV-C rata de infectie era de 13,3%, comparativ cu 53,6% in cele care nu foloseau aceasta metoda de dezinfectie.

In 1936, lumina ultravioleta UV-C a fost folosita pentru prima data pentru dezinfectia unei sali de operatie, observandu-se o reducere cu 11,38 % a ratei infectiilor post-operatorii.

Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, lumina ultravioleta UV-C a fost utilizata tot mai mult pentru dezinfectia aerului din spitale, unitati HoReCa, unitati de invatamant, unitati de procesare a carnii, unitati de procesare a lactatelor, fabrici de bere si oriunde exista pericolul contaminarii microbiologice, devenind o componenta cheie in controlul transmiterii diverselor boli infectioase, inclusiv a tuberculozei.

Credinta din ce in ce mai mare a societatii in antibiotice si in substantele chimice de dezinfectie a incetinit dezvoltarea tehnologiei UV-C pana in anii 1970 -1980, cand s-a observat ca agentii patogeni dezvolta in timp rezistenta. Aparitia superbacteriilor (bacterii rezistente la antibiotice) si inmultierea cazurilor de infectii nosocomiale a reindreptat atentia asupra luminii ultraviolete UV-C, care poate distruge o gama larga de agenti patogeni.

Directii viitoare

Astazi, cercetarea si dezvoltarea tehnologiilor si a dispozitivelor bactericide cu lumina ultravioleta UV-C avanseaza cu o dinamica extraordinara. Tendinta la nivel mondial este de inlocuire a tehnologiei UV-C clasice cu cea bazata pe LED-uri.

Avantajele LED-urilor UV-C (dimensiuni compacte, consumul redus de energie si durata mare de viata) ofera solutii noi si îmbunatatite pentru dezinfectia aerului, suprafetelor si a apei. Cu toate acestea, preturile prohibitive fac ca aceasta tehnologie sa nu fie rentabila.